În timp ce producătorii români sunt în pragul falimentului, comercianţii ne bagă pe gât ouă de import

O analiză a pieţei de desfacere a cărnii de pasăre şi ouălor realizată de Uniunea Crescătorilor de Păsări din România (UCPR) a scos la iveală un fapt trist, pe care şi consumatorii sălăjeni l-au simţit, de altfel, pe pielea lor: piaţa românească, implicit cea judeţeană, abundă de ouă de import,  provenite în special din Polonia. Aceste ouă – spun membrii asociaţiei, au o prospeţime îndoielnică şi de multe ori proprietăţi nutriţionale inferioare celor care provin de la producătorii autohtoni. Acest lucru poate fi conbstatat, prin aspect şi gust, de către orice consumator. Ouăle sunt de dimensiuni mai mici, gălbenuşul are o culoare nefirească,  portocaliu “spălăcit”, toate acestea fiind de fapt lucruri lesne de bănuit citind pe coaja oului: producător străin, ouă provenite de la găini crescute în baterii şi o dată a producţiei destul de… îndepărtată. Marii retaileri – în special supermarketurile, dar şi magazinele mai mici, vând în proporţie de 90 la sută ouă poloneze ori provenite din altă ţară UE. Toate acestea în timp ce găinile noastre, crescute în condiţii mult mai bune şi ale căror ouă ajung în doar câteva ore pe raft, se ouă degeaba; pentru că producătorii de carne de pasăre şi ouă sunt în acest moment în prag de faliment. Marile magazine le refuză produsele, deşi este la mintea cocoşului faptul că aceste produse sunt cu mult mai bune, mai gustoase şi mai ales mai proaspete.

„Gradul de autosuficienţă pentru ouăle de consum în piaţa internă este de 105,2 la sută, ceea ce înseamnă că pe piaţă sunt cu 5,2 la sută mai multe ouă produse la intern decât necesarul de consum. Dacă adăugăm şi importurile, ajungem la o suprasaturaţie mult mai mare a pieţei”, a spun, pe bună dreptate, reprezentanţii UCPR. Preţul mediu al ouălor la poarta fermei în perioada ianuarie-iunie 2016, în România, a fost de 0,24 lei/ou, timp în care preţul mediu al ouălor la poarta fermei în aceeaşi perioadă, în UE, a fost de 0,32 lei/ou. Prin urmare, producătorii polonezi dar şi ceilalţi care pătrund agresiv pe piaţa noastră, ştiu unde să umble şi micşorează, până la un minimum posibil, preţul oului. Cei care doresc să evite aceste produse trebuie să se uite pe capacul interior al cofragului acolo unde scrie ţara de provenienţă.

 Codul de pe ou – cea mai importantă informaţie

Coaja oului prezintă, de asemenea, informaţii care ne pot da posibilitatea de a alege ce cumpărăm şi ce consumăm, noi şi cei dragi. Stampila de pe ou a devenit obligatorie în România prin Ordinul nr. 73/2005 al ANSVSA (Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor) şi indică metoda de creştere a găinilor ouătoare, urmată de codul ţării unde a fost produs oul şi un număr de identificare al unitătii. Astfel, pe ou vei găsi o ştampila de genul: 0 RO 1234567. Prima cifră este cea mai importantă, deoarece ne spune despre modul de creştere al găinilor, iar aceasta poate să fie: 0, 1, 2 si 3. Urmatoarele litere „RO” se referă la codul ţării ( RO – România), iar la final apare identitatea producătorului.

Coduri de ţară întâlnite pe piaţă sunt PL (Polonia) HU (Ungaria) şi DE (Germania), ultimele două însă, mai rar. Nu puţine sunt şi cazurile în care pe piaţa noastră au ajuns ouă de provenienţă total necunoscută, la controale fiind descoperite ouă provenite din spaţiul UE a căror ţară de origine nu era înscrisă în niciun act, ori pe coaja produselor. Sunt binecunoscute scandalurile din anii trecuţi, anchetatorii descoperind în mai multe depozite din ţară ouă provenite din UE, de categorie 3, remarcate fals cu 0, 1 sau 2 şi vândute în hipermarketuri.

 Şi în judeţul Sălaj, marii retaileri dar şi magazinele mai mici aleg în cele mai multe cazuri ouăle poloneze, în timp ce producătorii autohtoni care le bat la uşă cu ouă proaspete, româneşti, fac cale întoarsă şi rămân cu marfa nevândută. Despre producătorii particulari nici nu mai are sens să vorbim, aceştia fiind, încet dar sigur, reduşi la tăcere. Fosta piaţă din Zalău era plină de ouă provenite din crescătoriile din comunele sălăjene, însă desfiinţarea pieţei a fost parcă un prilej de bun augur pentru “invadatorii” străini, de a suprima comercializarea ouălor româneşti mult mai mari, mai proaspete şi mai gustoase decât oricare altele.

Dacă marile lanţuri de magazine nu îşi  schimbă politica -un scenariu evident -, măcar autorităţile locale sau judeţene să vină, atât cât se poate, în sprijinul producătorilor sălăjeni sau al celorlalţi din ţară, iar consumatorii să citească şi să se gândească de două ori atunci când au de ales între un produs venit de peste mări şi ţări şi unul “ouat” acasă, în fermele româneşti. Toate acestea în condiţiile în care ştim cu toţii că sunt produse foarte consumate, uşor perisabile, şi care trebuie să fie de o calitate bună dacă nu foarte bună. Indiferent că vorbim despre ouă, carne de pasăre, lapte sau orice alt produs alimentar de bază pentru care, în alternativa pe care o avem la rafturi, apar şi produsele româneşti.